Partidele sunt ca fasolea. Cu cat e mai deasa, cu atat e mai buna zeama. Asta reiese din cugetarea lui Cristian Diaconescu, asezat de neimpliniri si conjunctura in pozitia de presedinte de onoare al celei mai bizare formatiuni politice, Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei.

Liderul a afirmat ca aparitia UNPR este benefica pentru tara, deoarece daca sunt mai multe partide, romanii au de unde alege.

Exista insa si un soi de fasole mica, de o culoare incerta, pe care gospodinele o ocolesc cand o zaresc prin galantare, deoarece are gust de cauciuc. Prefera un pumn de bobi cat unghia, carnosi ca niste ciuperci, care isi ating scopul.

Nu ca restul arhitecturii politice ar fi mai acatarii. Pe piata structurilor care lupta pentru a-si aduce ideile la putere nu exista fasole de calitate. A crea insa o formatiune din evadati alesi uninominal sub culori de partid - niste hoti de sentimente - in miezul anilor cand se glumeste la modul serios pe tema reformei politice reprezinta incununarea esecului gandirii publice.

Cui se adreseaza UNPR? Nimanui. Este un avorton, o firma infiintata ca acoperire pentru activitati ilegale. De aceasta data, pentru viol de constiinta. Isi imagineaza cineva ca un general de azp-uri, un marlan al platourilor tv si un ins poreclit "Spaga" de Le Monde, paznic al Cabinetelor 1 si 2, vor deveni vectori de imagine apti sa catalizeze sperantele unor electori rosi de dezamagire, drapelul sub care defileaza UNPR?

Mai grav este ca ei chiar cred in proiectul lor, si asta-mi aduce aminte de un banc. Un calator se plange unui ceferist ca nu poate folosi baia, ca sta unu acolo de o jumatate de ceas. Omul, insa, privea in oglinda. Conductorul intra la toaleta, priveste in oglinda si ridica din umeri: Da, mai, dar e unu de-ai nostri!

Revin insa la Cristian Diaconescu, care dintr-un perso