Romania nu mai poate spune ca isi permite sa intretina sistemul medical. Deloc surprinzator, nu ne mai permitem nici educatie, caci nu mai sunt bani nici pentru invatatori.

Si medicii si profesorii sunt cele mai sacrificate categorii profesionale, intelectualii cu cele mai scazute venituri din intreaga Europa.

Pur si simplu, sanatatea si educatia au devenit un lux pe care Romania nu si-l mai poate permite.

Mai delicat decat invatamantul, pentru ca lucreaza direct cu sanatatea si viata oamenilor si necesita costuri infinit mai mari, sanatatea este de mult in pragul colapsului, insa problema a fost mereu pansata si acoperita de bunavointa pacientilor care inchideau ochii si intindeau mana cu bani.

Cum bani sunt tot mai putini, iar din acestia trebuie cumparate si medicamentele si ustensilele cu care medicii sa intervina asupra bonavului, decesul sistemului de sanatate de vede cel mai bine.

Aflat in coma profunda, sistemul medical este tinut formal in viata, doar de dragul imaginii si cu costuri uriase. Este lesne de explicat si de inteles cum de au intrat aceste domenii primele in colaps. Ele nu produc nimic concret, iar pagubele lor, la limita, pot trece cu vederea.

Se invoca divinitatea, ni se spune ca, in general, oamenii mai si mor sau ca, mai mult sau mai putin, scoala oricum produce tampiti. In final, ne consolam destul de repede ca este mana fatalitatii si ca nu avem cum sa schimbam destinul.

Soarta ne-a adus pe marginea prapastiei. Iar de aici aproape ca ne place sa contemplan haul care se casca sub noi.

Multe state care acum resimt criza mai puternic decat noi, state care se afla deja cu un picior in pragul colapsului general, precum Grecia si chiar si Spania, Portugalia sau Ungaria stiu macar de ce risca acum sa falimenteze.

Si, indiferent de soarta vii