Nu doar pentru că îmi place mie să cred că actuala criză poate fi premisa viitoarelor creşteri, ci pentru că aşa a arătat-o evo­lu­ţia economică, aş vorbi despre modele şi challenge-uri de creştere. Pentru că ideea acestui articol a apărut în contextul în care la mine în organizaţie circulă mai multe cărţi business-related, am ales, după o scurtă discuţie cu „res­ponsabilul cultural", cartea de succes „No man's land" a lui Doug Tatoom. În subintitulatul „Ghid de supravieţuire pentru companiile medii în creştere" se face vorbire - grosso modo - despre cât de dificil poate fi să por­ne­şti un business şi cât de complicat poate fi să îl conduci în momentul în care acesta creşte şi ajunge într-un loc numit „No man's land". Tatoom vorbeşte despre un tip de antreprenor care „reuşeşte" graţie unui model economic de tip „high performance, cheap labour". Pe măsură ce firma creşte, acest model îşi dove­deşte limitele şi se prăbuşeşte. Pentru aceasta, compania ar trebui să-şi modifice modelul economic în funcţie de scalabilitatea business-ului şi a păstrării ma­rjelor de profit. O altă pro­blemă spinoasă cu care se confruntă liderii din companiile în creştere rapidă este ma­nagementul tranziţiei. De foarte multe ori, managementul este copleşit de ce se întâmplă, dar nu identifică în mod direct problema sau nu vrea să o identifice. În acest context, delegarea autorităţii către un management competent poate fi dureroasă, cu cât poate implica separarea de oameni care au fost lo­iali, dar care nu mai performează. Tatoom spune că antreprenorul se poate simţi ca un părinte care speră ca unul dintre copiii lui să câştige o bursă, deşi ştie că acest lucru nu se va întâmpla niciodată.

Săptămâna viitoare comentează George Butunoiu Nu doar pentru că îmi place mie să cred că actuala criză poate fi premisa viitoarelor creşteri, ci pentru că aşa a arătat-o evo­lu­ţia economică, a