In Socul erotic, Francesco Alberoni considera ca iubirea nu e neaparat un egoism in doi, dupa o definitie cunoscuta, ci, mai degraba, o miscare colectiva in doi. Asemenea erosului platonician, iubirea este o veritabila forta de innoire si de ascensiune nu doar individuala, dar si colectiva. Cind s-a tiparit, in 1979, in prima editie, cartea lui Francesco Alberoni, Innamoramento e amore, a fost primita cu entuziasm de cititori. A fost de indata tradusa in 20 de limbi, recenzata, discutata cu pasiune, criticata, fetisizata. In franceza, titlul cartii a fost modificat in Le Choc amoureux. Fiindca nobilul substantiv "amor" a capatat, din pacate, conotatii ironice, in romaneste (desi inca Eminescu se intreba intr-un poem "ce e amorul?"...), as propune varianta urmatoare: Socul erotic. Francesco Alberoni (n. 1929) este un psiho-sociolog italian, care nu dispretuieste, cum vedem, temele mari, aproape indecente: iubirea, prietenia, erotismul, evadarea bovarica, elanul vital, reveria, ratacirea, revolta. Asemenea lui Umberto Eco, Alberoni nu se fereste sa atace aceste teme venerabile cu uneltele jurnalistului. Are un editorial foarte citit in Corriere della Sera. In Socul erotic, Francesco Alberoni considera ca iubirea nu e neaparat un "egoism in doi", dupa o definitie cunoscuta, ci, mai degraba, o "miscare colectiva in doi". Asemenea erosului platonician (descris de preoteasa Diotima in dialogul Symposion), iubirea este o veritabila forta de innoire si de ascensiune nu doar individuala, dar si colectiva. Iubirea ameninta si, adeseori, nimiceste institutiile vechi (dar creeaza altele noi: mariajul), zguduie fiinta indragostitilor, promite protagonistilor o iminenta, definitiva resurectie. Iubirea, observa Francesco Alberoni, provine din aceeasi radacina obscura, din care se trag insurectiile, revoltele sociale, zguduirile sufletesti: "chiar daca se limiteaza la doua persoane,