La nivel mondial, 1 din 10 copii suferă de dislexie. În ciuda statisticilor mondiale îngrijorătoare, în România s-a vorbit sporadic şi prea puţin despre această problemă. Nici măcar nu există o statistică, atrage atenţia Eva Bartok, preşedintele Asociaţiei Române pentru Copii Dislexici.
CE ESTEĂ
Este dislexic copilul care are rezultate sub nivelul său de inteligenţă, ale cărui rezultate la citit-scris rămân mult sub aşteptările prevăzute comparativ cu timpul şi numărul de exersări făcute.
„Din păcate, de cele mai multe ori atât părinţii, cât şi cadrele didactice pun această incapacitate a copilului pe seama lenei sau a lipsei de ambiţie", spune Eva Bartok. O greşeală! Pentru că sentimentul nerealizării aşteptărilor, aprecierile negative venite din partea celor din jur provoacă multor copii sentimente de culpabilitate şi procese de conştiinţă.
CE E DE FĂCUT
Terapia este asigurată de logopezi interşcolari. Şi în acest caz, Eva Bartok spune că sunt motive de îngrijorare. Asta pentru că, din lipsa informării, părinţii nu-şi duc copilul la un astfel de specialist. Succesul unei astfel de terapii depinde de momentul începerii acesteia.
SE POATE TRATA?
Din păcate, dislexia nu se tratează. Ceea ce nu înseamnă că terapia este în zadar. Rolul acesteia este de a-l ajuta pe copil să citească, să vorbească, să scrie mai bine. Terapia îl ajută să se acomodeze cu această problemă, să o accepte. Dacă în şcoală va fi marginalizat, va ajunge un adult frustrat. Tocmai de aceea este recomandat ca terapia să înceapă cât mai devreme.
Fiecare dislexic este diferit, cu simptome diferite şi trebuie dezvoltat într-un mod personalizat.
PRIMELE SEMNE
Din păcate, de cele mai multe ori semnele nu sunt vizibile. Diagnosticul se pune de cele mai multe ori după ce copilul a terminat clasa întâi. Primele semne sunt i
