La 17 ani, Diana Popescu a pierdut şirul diplomelor şi al premiilor câştigate la concursuri de canto. Deranjată de mafia competiţiilor, vrea să plece afară.
A început să cânte prin casă pe când nu avea nici 10 ani, încercând să le imite pe Andra sau Christina Aguilera. Părinţii ei şi-au dat seama că are talent şi au înscris-o la cursuri de canto la Palatul Culturii din Ploieşti, unde profesorul Corneliu Irimia, directorul Filarmonii "Paul Constantinescu" a încurajat-o să continue pentru că are voce şi ureche muzicală. El i-a fost mentor în tot acest timp, a susţinut-o şi a determinat-o să persevereze în cântat.
În şapte ani de muzică, dintre care patru de canto clasic, Diana a învăţat aproape tot ce se poate despre muzică şi a participat la zeci de concursuri naţionale de profil. "Poate că pare simplu la prima vedere să cânţi, însă nu este chiar aşa. A trebuit să învăţ să pronunţ corect, să deschid gura astfel încât să îmi pun vocea în valoare, să cânt după note şi să exersez foarte mult, mereu şi mereu aceeaşi melodie până când ieşea perfect", povesteşte Diana puţin din ceea ce înseamnă canto.
"Steluţele Mării", "Glasul Speranţelor", "Stejarul de Aur" sunt doar câteva dintre concursurile la care a participat de-a lungul timpului şi de unde s-a întors, aproape de fiecare dată, cu locul I. Din 2007, este "abonată" la Mamaia Copiilor, unul dintre cele mai importante concursuri de canto pentru categoria ei de vârstă. Şi tot de atunci, în fiecare an, ajunge în finala competiţiei şi se întoarce acasă cu premii.
Maturizare prematură
Din păcate, astfel de experienţe au însemnat o maturizare bruscă pentru Diana şi un contact prematur cu viaţa oamenilor mari. "Ca fiecare copil, când vedeam că luau premiile importante concurenţi mai puţin pregătiţi, plângeam şi îmi întrebam părinţii ce se întâmplă. Mi-am dat seama că unele locuri de pe podium erau