Opozitia a pus tunul motiunilor simple pe Guvern. Aproape ca nu e saptamana si domeniu care sa scape fara depunerea sau dezbaterea macar a uneia intr-una din Camere. Rand pe rand, Sanatatea, Munca, Transporturile, Apararea - toate au fost astfel atacate. Se pregateste Agricultura.
Intr-un fel, e normal. Pana la urma, ce alta cale de atac in afara de motiune, simpla sau de cenzura, are Opozitia? Cu atat mai mult o opozitie tot mai contractata, cum este cea actuala. Doar ca acest instrument al motiunilor simple este unul strict de imagine, cat timp, in actuala configuratie politica, nicio motiune nu are sanse sa treaca. Toate au fost, de altfel, respinse pe banda rulanta.
Si chiar daca ar trece, motiunile simple nu au niciun efect practic. In 2007, dupa adoptarea unei motiuni simple impotriva Monicai Macovei, ministrul Justitiei de atunci, Curtea Constitutionala a decis ca premierul nu poate fi obligat sa revoce ministrul impotriva caruia a fost adoptata motiunea simpla. Este insa obligat sa tina cont de masurile prevazuta de motiune. O obligatie absolut teoretica, pentru ca toate aceste motiuni simple, luate la puricat, nu sunt decat declaratii de bune intentii si propuneri total rupte de realitate, cu alte cuvinte pure exercitii demagogice.
Sa luam exemplul motiunii impotriva lui Radu Berceanu in care PSD, sustinut de PNL, il acuza pe ministrul Transporturilor ca nu construieste autostrazi si a incheiat contracte dubioase. Perfect de acord. In plus, Radu Berceanu a reusit performanta de a avea cea mai proasta absorbtie a fondurilor europene, undeva in jur de 5%, desi toata ziua se jeleste ca nu sunt bani pentru autostrazi. Este un repros pe care i l-a facut si Traian Basescu.
Dar sa ne uitam cine introduce aceasta motiune. In perioada 2000-2004, cu PSD la putere, au fost construiti exact atatia kilometri de autostrada p