Odată dobândit cel mai înalt grad pentru un ofiţer de poliţie, cel de chestor, viaţa celui onorat cu stelele de pe umăr devine tot mai strâmtă. Profesionalismul unui poliţist nu este decât rar criteriul avansării, pentru că înfiletarea în sistemul dosarelor de partid reprezintă criteriul competenţei manageriale la "Interne" în această epocă.
Gradul de chestor este, teoretic, o consecinţă a unei cariere croite cu greu în curse contracronometru pentru prinderea vreunui criminal, anihilarea unei grupări de hoţi sau a unei reţele de crimă organizată. Experienţa acumulată în zeci de ani şi buna credinţă a poliţis-tului vizat este normal să fie răsplătită şi cu propunerea de avansare. Dar condiţionările politice elimină cu nonşalanţă orice şansă pentru ofiţeri care vor doar să îşi facă meseria.
Astfel, este posibil ca în funcţiile-cheie ale Poliţiei şi Internelor să apară chestori din foşti lucrători de resurse umane, sau de la logistică, sau de la circulaţie, sau teoreticieni nu foarte stăpâni pe cunoştinţele lor, iar zelul lor de a-şi sluji stăpânii politici care le dau, aşadar, şansa vieţii este nemăsurat. Nu contează deloc faptul că se erodează cu fiecare schimbare de ministru rezerva de resurse umane a aparatului poliţienesc, fiindcă profesioniştilor li se solicită de la obraz trecerea în rezervă din cauză că "nu eşti de-al nostru". Judeţele de provenienţă ale politicienilor de la vârful ministerului devin pepiniere de cadre, care se răspândesc în toate ungherele Internelor şi care, prin prezenţa lor, destructurează şi nuclee unde este nevoie de măsură, echilibru, continuitate, cazuri rezolvate şi ştiinţă.
Din 2004 şi până în prezent, din statisticile Ministerului Administraţiei şi Internelor ies în evidenţă trecerile masive în rezervă ale chestorilor de poliţie tocmai în momentele de mare zbucium politic, marcat de schimbările de m