…Dinu Patriciu are, in ciuda averii, sau din cauza acesteia, un destin tragic. Ca orice om a carui bogatie depaseste limitele imaginatiei muritorului de rand, pe Patriciu nu-l mai intereseaza (doar) banii. Are pretentii mai mari. Vrea sa faca istorie. Vrea sa faca filosofie, ca si George Soros sau Warren Buffet. Atata doar ca nu-i iese. Din acest punct de vedere, Gigi Becali – dupa o scurta tentativa in aceasta directie – si-a recunoscut lungul nasului. A renuntat la “the big picture” si se multumeste sa imparta sarmale de Craciun in Parlamentul European. Atata poate, atata face.
Dinu Patriciu, nu. Ce declara Patriciu pe Money Channel?
Românii suferă, încă, de o mentalitate totalitară şi cred că, într-o democraţie, majoritatea decide. În realitate este cu totul altfel. “ Mediul de afaceri creează, duce o anumită comunitate. Pentru că orice naţiune este condusă de interesele mediului de afaceri care, în cele din urmă, sunt ale noastre, ale tuturor”, afirmă omul de afaceri Dinu Patriciu, într-un interviu pentru The Money Channel.
Dinu Patriciu este arhitect dar seamana mai degraba cu inginerii (sa ma ierte aceasta categorie profesionala, asa e vorba:): are ochi inteligenti, dar nu stie sa se exprime. Adaposteste in gura o intreaga hulubarie. Zice el ceva – NU majoritatea ar trebui sa decida, pe baza umorilor de moment, destinele unei tari (si, de fapt, nici nu o prea face in realitate). Alta e, insa, problema: interesele mediului de afaceri reprezinta doar o sectiune a ceea ce se cheama o natiune, un stat, o comunitate politica.
O comunitate politica NU ESTE si nu are cum sa fie in primul rand o comunitate economica. Un stat nu este o companie. Un popor nu este un SRL. Interesele mediului de afaceri sunt, prin definitie, sectionale si limitate. Ceea ce e in interesul exploatatorilor de lemn, sa zicem, poate lesne intra in con