Am fugit la mare vineri după-masa, pe patru roţi, pentru a evita aglomeraţia de pe şine. În coloană sau nu, pe contrasens ori ba, pe zi iar mai apoi noapte, am ajuns la Vama Veche sâmbătă dimineaţa, în jurul orei 3 a.m. Am plătit 7 lei/persoană şi ne-am montat cortul în curtea unei localnice, printre alte zeci de corturi.
Mii de tineri la soare
O mană de tineri erau încă treji. Cântau la chitară undeva la cinci corturi distanţă. De pe plajă se auzeau acorduri de Phoenix. Obositorul drum a alungat ca prin minune frigul ce se furişa în cort, pe sub cort şi am adormit. A doua zi a fost poveste. M-a trezit o chitară ce se chinuia să tragă de-un acord. 1 Mai. Soarele m-a alungat din cort spre plajă. Apa era rece. Unii s-au aruncat în mare, majoritatea nu. Comercianţii îşi vedeau de treaba lor printre scoici, coliere, mere glazurate sau vată de zahăr. Terasele îşi atrăgeau clienţii prin muzică. Nu aveai cum să nu-ţi găseşti locul indiferent de preferinţele muzicale. În faţă… nisipul şi marea ce-şi schimba culoarea la fiecare oră. Mii de tineri, nonconformişti, cu nisip în păr şi-n “teneşi” stăteau lungiţi la soare, cu câte o bere, votkă sau cafea la-ndemână. Culori, chitare, soare, mare, vânt, corturi, valuri, concerte, terase, libertate, nonconformism, visare, nebunie, mahmureală, poezie, poveste… A fost Vama Veche, de 1 Mai 2010, mai asfaltată, mai aglomerată. Concertele de pe plajă sau de la terase s-au lungit din 30 aprilie până în 3 mai cu “Viţa de Vie”, “Urma”, “Chester”, “Za Duff”, “Circa 7”, “Replace”, “EMIL”, “Iris”, “Ţapinarii”, Alexandrina Hristov, „Kumm”, „Travka”, „The Others”, „Luna Amară”, „OCS” şi multe altele.
Nimeni nu a avut timp de dormit noaptea
Malul mării era animat, luminat şi colorat de focurile de tabără, de sutele de voci ce fredonau şlagăre româneşti sau de miile de picioare ce loveau şi aruncau nisipul în toate p