Într-o dimineaţă, gospodina, cu gând să pună la opărit o cantitate mare de spanac pentru iarnă, a deschis uşa cămării, unde-şi depozitase cratiţele şi oalele. Femeia îşi roti privirea peste rafturile pe care erau aranjate, după mărimi şi după felul în care se foloseau, o mulţime de cratiţe, crătiţoaie, crăticioare, oale, olicele, oloaie uriaşe, tăvi mari şi mici rotunde, pătrate, lunguieţe, înalte şi scundace, planşeta pentru aluaturi şi vergeaua pentru tăiţei, precum şi o cutie plină cu tot felul de instrumente pentru modelat aluatul.
Se uita şi nu-i venea să creadă că lipsea tocmai cratiţa cea mare, de 12 litri, cu pereţi mai înăltuţi, zisă Crătiţoi. "Oare unde o fi?", se întreba ea. Cratiţa cea mare trebuia să fie ultima, la baza vrafului de cratiţe mari. Dar unde era? Supărată şi îngrijorată, se duse la telefon, sună o prietenă şi o întrebă dacă nu cumva i-a împrumutat cratiţa cea mare. Prietena i-a zis că da, dar că i-a înapoiat-o. Femeia nu-şi amintea nimic.
De aici a înţeles că împrumutase cratiţa cu mult timp în urmă şi uitase cui i-a dat-o. S-a hotărât să cerceteze şi să-şi recupereze cât mai repede cratiţa cea mare. Trânti cu năduf uşa cămării şi plecă prin vecini să-şi caute cratiţa.
NEDUMERIRE
În cămară, celelalte vase rămaseră uimite şi ele. Abia cum îşi dădură seama că una dintre suratele lor lipsea! Unde să fie?, se întrebau. O cratiţă potrivită le spuse că a auzit într-o seară pe Popeasca, cea care lucrează cu ziua pe la case, când a cerut o cratiţă mare. "M-am ferit şi m-am rugat să nu fiu eu aceea, pentru că nu mă spală bine!", zise cratiţa. "A picat necazul pe Crătiţoi!", zise ea tristă. "Păi asta a fost acum trei luni, imediat după Ignat", zise Oloiul cel mare. "Şi eu am tremurat de spaimă la gândul că m-ar fi ales!", mai zise el.
"Da, dar Crătiţoi a fost adusă acasă, într-un hal... Era de nerecu
