Doi dintre actorii infractori din „Eu când vreau să fluier, fluier", încarceraţi la Penitenciarul pentru Minori şi Tineri din Tichileşti- Brăila, rup tăcerea. Ei povestesc, în exclusivitate pentru "Adevărul", detalii picante despre viaţa de puşcărie şi despre ce au trăit pe platourile de filmare.
« Eu când vreau să fluier, fluier ! », în regia lui Florin Şerban, este un film de 94 de minute care a primit distincţia « Ursul de Aur » şi premiul « Jury Grand Prix », la Festivalul de Film de la Berlin.
GALERIE FOTO AICI
Este povestea deţinutului Silviu, jucat de George Piştereanu, care după ce şi-a căpătat statutul de « Jupân » în dormitor, într-un penitenciar pentru tineri, trăieşte o adevărată dramă, cinci zile înainte de a se libera. SE îndrăgosteşte de tânăra domnişoară sociolog Ana, rol interpretat de Ada Condeescu.
În cazul a doi dintre actorii-deşinuţi, cu care am vorbit în Penitenciarul Tichileşti, filmul bate viaţa. Au fumat banii pe care i-au câştigat la filmări, 90 de lei pentru trei zile, respectiv 700 de lei pentru o lună în focurile filmului, pe platou, şi au şi o nemulţumire. Supraveghetorii i-au săltat imediat după premieră, deşi fuseseră invitaţi chiar de către actori şi regizor la recepţia de după.
Povestesc că a rămas producătorul cu platoul de prăjituri în braţe, pe când ei erau urcaţi cu „mascaţii" în maşină cu destinaţia Jilava, via Tichileşti. Abia îşi aprinseseră câte o ţigară şi schimbau impresii despre film.
Iată ce au declarat cei doi în faţa camerei de luat vederi
Urme de film
„A fost o altă viaţă. Am rămas cu pozele şi amintirile. Hai, şi cu prietenii. Mi-am făcut prieteni la Jilava, la Craiova şi la Poarta Albă (n.r- unde s-au filmat cele mai multe secvenţe). Sunt băieţii mei. Am trăit. Timp de trei zile. Eu atât am jucat. Am fost natural, am făcut ceea ce fac de obicei în puşcări
