…si nu, cand spun “un popor de ziaristi” nu ma refer la faptul ca toata lumea isi da, de o vreme incoace, cu parerea despre cate-n luna si stele. In defintiv, cata vreme e relativ structurata si in limitele civilitatii, aceasta inflatie de opinii e binevenita. Oferta fiind mai mare decat cererea, oamenii invata sa-si articuleze din ce in ce mai coerent ideile, realizand – mai devreme sau mai tarziu – ca practica injuraturii simple, de naduf, nu ii face mai vizibili in spatiul public. Dimpotriva.

Ma refer de-asta data la o informatie din lumea presei care, aparent paradoxal, a fost pana acum mai degraba trecuta sub tacere: in ultimul an, mii de ziaristi si-au pierdut locul de munca, iar celor ramasi le-au fost reduse salariile cu mai bine de 25%. In particular, multe cunostiinte din acest mediu mi s-au plans de vitregia sortii: au familii, rate la banci, vor sa-si faca meseria cum se cuvine, dar devine din ce in ce mai greu in conditiile in care s-a renuntat la corespondenti, la reporteri, la corectori, la editori, s.a.m.d. Nimeni, insa, din cate stiu, nu a inceput sa se vaicareasca in public desi oportunitatea le era mai mult decat la indemana. I-a auzit cineva pe mult-hulitii ziaristi amenintand cu intrarea in greva, cu boicotul sau alte forme de presiune sociala? I-a auzit cineva invocand, precum magistratii sau ofiterii un statut privilegiat? Nu, au strans din dinti, au plans in pumni si si-au vazut mai departe, de bine, de rau, de treaba. Din randurile scrise nu a transparut nimic din dramele individuale sau/si colective prin care trec si ei, la fel ca toata lumea.

Departe de mine gandul de a idealiza aceasta breasla. Si eu, ca si multi altii, am scris pana aproape la masochism despre defectele gazetarilor, despre “tonomate”, ziaristii santajisti, goana dupa senzational, lipsa de documentare, etc. Mi se pare insa nedrept sa fie cu totii varati in