Instaurarea regimului promoscovit de la Kiev al lui Viktor Ianukovici şi posibila fuziune dintre Gazprom şi Naftogaz fac inutile gazoductele care ocolesc Ucraina.
Rusia a semnat până în prezent o serie de acorduri cu Turcia, Bulgaria, Grecia, Serbia, Ungaria, Croaţia şi, recent, cu Austria pentru construcţia South Stream, un gazoduct care ar trebui să aducă gaz din Rusia până în Italia, cu posibile ramificaţii spre Croaţia, România şi Grecia. Iniţial un joint-venture între monopolul rusesc Gazprom şi compania italiană ENI, în concern a fost cooptat nu demult şi concernul francez EDF. În pofida acestor acorduri şi memorandumuri semnate pe bandă rulantă, proiectul a avut dintotdeauna şanse mici de realizare, dar după recentul acord ruso-ucrainean „gaz contra baze" şi după anunţul premierului Vladimir Putin privind o posibilă fuziune prin absorbţie între Gazprom şi compania ucraineană Naftogaz, şansele South Stream sunt practic nule. După cum afirmă analistul Vladimir Socor de la Jamestown Foundation, South Stream nu a fost niciodată mai mult decât o „conductă virtuală":
Costuri. Estimat oficial de Gazprom la 8-8,5 miliarde dolari, costul real al proiectului este de 3-4 ori mai mare. Un raport publicat recent de Oxford Analytica estimează costul total între 26,5 şi 31,7 miliarde, bani pe care Gazprom nu îi are după ce veniturile i s-au redus cu o treime ca urmare a crizei economice. Numai cele două conducte lungi de 900 de kilometri, care ar trebui să lege staţia Beregovaia în Rusia de malul bulgăresc la Varna, ar costa aproximativ 8,5 miliarde. Gazprom promisese un studiu de fezabilitate pentru primăvara acestui an, dar preşedintele Gazprom, Alexei Miller, a anunţat că o evaluare tehnică şi economică va fi publicată în februarie 2011. Termenul 2013, anunţat de Gazprom pentru finalizarea lucrărilor, nu mai poate fi respectat. Cererea redusă. Dacă Nord Stream