Pentru Cristina Iorga 1999 a fost ultimul an în care a participat la concursuri, dar a însemnat şi un vârf de carieră. Atunci a reuşit marea performanţă de a se clasa pe primul loc atât în Superliga României, cât şi în Cupa României.A renunţat însă la o carieră în tenis în favoarea familiei.
În 1984 a câştigat “Paleta de Argint”
Mulţi ani a jucat la Clubul Sportiv Târgovişte, după care s-a transferat la Râmnicu Vâlcea întrucât la Târgovişte nu avea echipă. Au urmat şi alte cluburi din ţară, pentru toate aducând premii importante. Prima mare reuşită a venit în 1984, atunci când Cristina a obţinut locul III la concursul dedicat copiilor între 8 şi 10 ani “Paleta de Argint”. Doi ani mai târziu, în 1986, este selecţionată în Lotul României de Cadeţi şi Juniori, alături de mult mai cunoscuta sa colegă Otilia Bădescu. Deşi performanţa însemna şi multe restricţii, Cristina Mardale (Iorga) nu s-a gândit nicio clipă să renunţe. Nu a tânjit după libertatea de care se puteau bucura copiii de vârsta ei. “Îmi amintesc cu plăcere când a venit tatăl meu într-un cantonament la Cumpăna şi ne-a bucurat pe toate cu dulciuri. Ţin minte că doamna profesoară a făcut o excepţie şi ne-am lăsat să mâncăm, dar de a doua zi am început să lucrăm dublu”.
Tatăl ei era cel care o motiva
În 1990, Cristina Iorga a ocupat locul I cu echipa ţării noastre la Campionatele Balcanice de juniori, iar în 1998, locul I în Superliga României şi locul II în Cupa României. Ne-a mărturisit că a motivat-o foarte mult şi atitudinea de veşnic nemulţumit pe care o afişa tatăl său. “Când am adus prima diplomă mi-a zis că nu înseamnă nimic. O medalie ar fi cu adevărat o reuşită. Când am venit acasă, foarte mândră, cu prima mea medalie, tata mi-a spus că nu înseamnă nimic. O cupă ar consfinţi o reuşită deplină. Am adus şi cupa, dar tata tot nemulţumit părea… Atunci, am suferit, însă
