"Este umilitor. Pentru ca trebuie sa stai sa te rogi de doctori, care de multe ori trebuie sa faca eforturi personale ca sa te ajute", spune Vasile Barbu, presedintele Asociatiei pentru Protectia Pacientilor, caracterizand sistemul public de sanatate din Romania. Situatia ar putea sa para paradoxala pentru ca o analiza a banilor alocati catre Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS), institutia care gestioneaza banii in acest sistem, arata ca beneficiaza de fonduri de peste trei ori mai mari acum comparativ cu nivelul din 2000.
In aceste conditii se ridica intrebarea de ce nu a crescut si calitatea actului medical in aceeasi proportie in care au crescut si fondurile? De ce nu exista afise in spitale care sa indemne pacientii sa nu ofere "atentii"? De ce se plange mediul privat de situatia "catastrofala" din sanatate cand afacerile lor au crescut de cinci ori in ultimii sase ani, iar patru companii farmaceutice se afla in top 20 al firmelor care au facut afaceri cu statul, valoarea cumulata a contractelor trecand de 100 mil. euro?
Barbu admite ca in ultimii ani a existat o crestere a calitatii serviciilor, dar nu cat ar fi trebuit si aminteste ca unele investitii s-au facut, dar nu toti pacientii au acces la ele. "Spagile", eterna durere a sistemului public de sanatate, nu au fost niciodata transate de catre nicio conducere din Sanatate, iar un pacient care ajunge intr-un spital de stat din Capitala realizeaza ca "atentiile" pentru o operatie la un chirurg ajung si la 3.000 de lei (714 euro), dupa cum spune chiar Barbu. Suma reprezinta dublul salariului mediu net din economie si prima pentru o asigurare privata pe care o platesti timp de doi ani.
"Daca nu dai, mori cu zile", recunoaste chiar Ion Albu, membru al Consiliului de Administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) din partea Confederatiei Sindicale Nationale M
