Cit despre ieseni, acestia sint oameni pasnici, si chiar si atunci cind stau la pinda in tufisuri in asteptarea unei prazi contempla mai intii natura, minunindu-se in sinea lor de frumusetea lumii create de Dumnezeu, dupa care trec la actiune, adica la jaf sau la viol. Pe blog-ul sau, intitulat Cantonul 248, pe 27 aprilie a.c., Liviu Ioan Stoiciu, alias LIS, publica o povestie pe cit de stranie, pe atit de adevarata, dupa spusa sa, "cu un tinar inamorat care are un GPS in el si o tinara A (Alfa) iesita la miezul noptii la o promenada prin oras". Cum actiunea se petrece in Iasi, in parcul Copou, iar protagonistii sint doi tineri ce salasluiesc alaturi de noi, ma voi ocupa de ei, glosind pe marginea subiectului si adaugind precizarile necesare. Tinara Alfa, care avea probabil insomnie (LIS spune ca ar putea fi vorba de somnambulism, nu-l contrazic, adaug doar faptul ca somnambulismul, dupa opinia unor medici psihiatri, e o forma de insomnie paroxistica, aceasta fiindca pacientii care sufera de aceasta boala traiesc visul atit de intens, incit nu cunosc odihna pe care ne-o confera somnul), simte nevoia acuta sa mearga la teiul lui Eminescu. Pentru tinara femeie, e o nebunie sa mearga noaptea singura in parc, comenteaza LIS. Trebuie sa venim aici cu niste precizari. LIS traieste in capitala, intr-un bloc ridicat in Piata Unirii, la citiva pasi de Parlament. Noaptea e obisnuit sa asculte cintecele manelistilor ce petrec in restaurantul ce se afla sub apartamentul sau. De aceea are simturile iritate. Linistea o simte abia spre dimineata, cind zgomotele se sting si cind fosnetul fintinilor arteziene, punctat de uguitul hulubilor salbatici, ii razbate prin fereastra. Faptul acesta nu-l ajuta insa sa-si gaseasca echilibrul. Timpanele sale zgiriate de sunetele stridente ale trompetei si de cele grave ale contrabasului continua sa perceapa inca mult timp melodiile pe care le-a