Dacă din nou graţia divină s-ar pogorî pe pămînt, ar fi în stare omenirea să o recunoască şi să o întîmpine ca pe o a doua şansă de mîntuire? Dacă ea ar lua chip uman, umblînd printre noi şi ciocănindu-ne la uşă, am primi-o, am trata-o ca pe un oaspete demn de toată atenţia, cîtă vreme în mîinile ei stă şansa purificării noastre sufleteşti? Sau am fi orbi, raportîndu-ne din neputinţă la acel bun-simţ omenesc atît de echivoc, pentru că nu mai putem discerne semnele divinului, atunci cînd acesta ia forma umilă a unui semen? Grace, femeia cu nume simbolic, ajunge în satul cu nume simbolic Dogville, păzit de cîinele Moise. A evadat din ceruri şi tînjeşte după viaţa muritorilor. Atotputernicia Tatălui, figură vindicativă şi sîngeroasă, descinsă parcă din paginile Vechiului Testament, o înfricoşează şi, poate, o dezgustă prin cruzimea ei, fapt care o face pe Grace să dezerteze şi să se refugieze printre oameni. Nimereşte într-un sătuc tihnit, prin monotonia şi prejudecăţile lui. Este privită însă cu suspiciune şi socotită drept o intrusă care poate tulbura liniştea aparentă din gesturile mecanice ale localnicilor şi le poate, totodată, zgîndări sufletul adormit, scoţînd la iveală tumultul lor sufletesc, patimile reprimate, ura, setea de răzbunare, gratuitatea răului.Şansa şi ratarea Caldă, mărinimoasă şi ingenuă, Grace se oferă pe sine, renunţă la demnitatea pe care numai Cerurile o pot da din înălţimile lor şi se apleacă asupra micimii preocupărilor omeneşti. Vrea doar să fie un om printre oameni. Dar dacă, prin Grace, omenirii i se acordă a doua şansă? Dacă Fiul Domnului este acum Fiica Domnului, ştergînd astfel o discriminare perpetuată secole de-a rîndul? Nu vom şti niciodată care sînt căile alese de Dumnezeu pentru a ne atenţiona şi nu trebuie să ignorăm ingeniozitatea planurilor divine. Astfel, apariţia lui Grace în Dogville poate fi interpretată, cred, ca o a