Nu sunt economist! Habar nu am care sunt mecanismele care pun economia in miscare. Cunostiintele mele la capitolul buget se reduc la bugetul familiei, astfel ca nu inteleg ceea ce se numeste macroeconomie, ci doar mica economie de la mine din casa.
Iar "mica economie", de la mine din casa inseamna asa: nevoi vitale care nu pot fi amanate sau neplatite, adica mancare, facturile la utilitati si rata la banca, si restul. Restul adica toate cele la care am renuntat.
La ce am renuntat? La masina, si toata familia circula cu mijloacele de transport in comun, doar cu abonament, pentru ca este mai rentabil, am renuntat la toate abonamentele de mobil si am trecut pe cartele, la cel mai ieftin operator de telefonie, in limita a 20 de lei pe membru de familie/lunar si asta doar pentru mine si sotul meu, pentru ca avem nevoie cu adevarat de telefon (asa ca ala mare care are doar 16 ani si-a pierdut telefonul).
Am mai renuntat la telefonul fix si la pachetul cu HBO din abonamentul de la cablu, pentru ca si asa nu mai am timp sa ma uit la televizor, pentru ca sefii mi-au conditionat pastrarea locului de munca de orele suplimentare, pe care nu mi le platesc, iar putinul timp care imi mai ramane il dedic familiei (desi de cele mai multe ori sunt prea obosita ca sa mai inteleg ce inseamna familie), nu am mai cumparat nicio haina noua, mai putin pentru fiica-mea care creste si nu am incotro, desi si ei i-am tranformat rochitele din vara trecuta in fuste, cu ajutorul unei cunostiinte care se pricepe la croitorie.
Am renuntat sa mai dau un bon de masa pe mica mea gustare de la serviciu si imi iau mancare de acasa. La fel si barbatul meu si asa, cu doua pachete de tichete de masa pe luna, iese de o tura de cumparaturi serioase (moment in care folosim si masina, ca sa nu uitam ca avem masina), am schimbat tigarile cu unele mai ieftine sau le
