Din când în când primesc pe mail de la persoane binevoitoare, mari iubitoare de animale, tot soiul de imagini tandru-năstruşnice, menite să ne şocheze pozitiv amorţita noastră sensibilitate.

Imaginile sunt: o leoaică dormind cu o labă lăsată matern peste trupul plăpând al unui pui de gazelă Thompson, care şi el doarme încovrigat şi nevinovat alături; o pisicuţă luîndu-şi porţia de lapte de la o blândă căţea; un pui de găină ciugulind din acelaşi castron cu un pui de vulpe, probabil total domesticit; şi, culme a unei concilieri istorice şi-a înţelegerii reciproce, un şoarece lipăind lăptic din aceeaşi fafurioară împreună cu un enorm motan apatic.

Mie această ultimă imagine mi se pare că se potriveşte mai mult decât îmbucurător cu ceea ce se întâmplă acum cu negocierile dintre FMI şi guvernul Boc. Cel puţin dl. Jeffrey Franks, şeful delegaţiei FMI, chiar are o foarte simpatică figură de motan duios, iar dl Boc joacă perfect rolul curajosului şi vioiului şoricel Jerry, care nu se sfieşte să-i ia lui Tom de sub nas ditamai bucata de caşcaval. Sau măcar să fugă printr-o gaură din ea. E un spectacol de tot hazul, un adevărat desen animat. Ce contează că se vor mări impozitele şi TVA-ul, că, în cel mai bun caz, vom avea o creştere zero (altă sintagmă de mai mare dragul)? Important e filmul, show-ul animat, la care ne uităm fascinaţi ca în copilărie.

În celebrul serial cu Tom şi Jerry, şoricelul ieşea mai de fiecare dată învingător. În realitate, prin locurile pe unde-a mai umblat motanul FMI, din caşcaval n-au mai rămas decât găurile.

P.S. La ora când scriam rândurile de mai sus, nu ştiam că, de fapt, treburile cu mărirea impozitelor şi a TVA-ului sunt mai degrabă o zvonistică pe post de sperietoare, că miza e în altă parte şi uitasem complet că-n peisajul desenului animat din când în când mai apare pe post de „deux ex machina" şi implicit salvator al