7 mai 1986, Sevilla, Spania. Delegatia campioanei Romaniei, Steaua Bucuresti, ajunge cu greu la stadionul "Ramon Sanchez Pizjuan", printre zecile de mii de fani ai Barcelonei. Fotbalistii pregatiti de Emerich Ienei isi lasa gentile cu echipament in vestiar si ies pentru a inspecta gazonul arenei iberice, moment in care sunt sunt sufocati pur si simplu de cei peste 50.000 de fani ai catalanilor.
Tehnicianul "ros-albastrilor" a simtit ca in acel moment ii poate pierde pe fotbalisti pentru tot restul serii, asa ca i-a imbarbatat cum numai nea "Imi" putea s-o faca, iar "vitezistii" din Ghencea au ridicat capul din podea. La incalzirea premergatoare marelui meci au aparut din tunel parca alti fotbalisti, mai intai Bumbescu, apoi Iovan si Barbulescu urmati de Boloni si restul echipei. Publicul de pe arena facea un zgomot infernal, insa acest lucru nu ii mai impresiona pe romani.
O jumatate de ora mai tarziu stelistii paseau pentru a treia oara pe tunelul de acces la vestiare. De aceasta data, imbracati intr-un neobisnuit echipament alb cu dungi rosii, ei paseau hotarati spre ceea ce le harazise destinul, castigarea cupei. Cupei Campionilor Europeni.
Tragerea la sorti de la mijlocul terenului le-a adus balonul "gazdelor", care se simt ca acasa desi nu joaca pe teren propriu. Spectatorii incep si ei "razboiul" cu necunoscuta echipa din Romania si Duckadam solicita inca dinaintea startului partidei indepartarea din careul mic a unui tub de spray aruncat din inaltul tribunei.
Arbitrul Michel Vautrot fluiera startul partidei si baietii lui Venables se arunca in atac inca din primele minute, dorind sa incheie rapid conturile cu incomoda formatie din Est. Barbulescu isi atrage imediat antipatia zecilor de mii de spectatori spanioli cand il izbeste fara menajamente intr-un panou publicitar pe Carrasco. Emotiile cresc pentru romani at