Sa ne imaginam ca anuntul pe care Traian Basescu l-a facut despre taierea salariilor, pensiilor si ajutoarelor sociale ar fi fost rostit in campania electorala, atunci cand actualul presedinte, candidat pe atunci, stia foarte bine care este situatia economica a Romaniei, pentru ca fusese pentru cinci ani la rand presedintele aceleiasi tari.
Intrebarea care ar trebui sa ne dea de gandit macar o clipa este: ar mai fi castigat alegerile fostul presedinte, daca ar fi spus poporului adevarul despre dimensiunile reale ale crizei? Cel mai probabil ca nu. Sa luam acest raspuns ca un prim pas necesar pentru intelegerea jocului prestat de Traian Basescu in prezent.
Si sa nu uitam ca criza economica nu a inceput ieri. Nu a inceput nici macar la sfarsitul anului trecut, atunci cand, dimpotriva, Basescu ne anunta ca iesim din criza si recesiune si ne asteapta cresterea economica.
Anuntul scaderii fondului de salarii in sectorul bugetar cu 25%, a pensiilor si a ajutorului de somaj cu 15% si diminuarea tuturor programelor de asistenta sociala in acest moment, si nu atunci cand ele ar fi avut sens, eficacitate si ar fi fost suportate mai usor de populatie, la inceputul crizei, tradeaza nu doar disperare si neputinta, dar si falimentul adevarat al economiei.
Statul roman s-a imprumutat la FMI, sub pretextul relansarii economiei, pentru a face investitii in infrastructura. A motivate ca astfel isi asigura o centura de siguranta impotriva crizei. La un an de la contractarea primei transe de la fond nu a realizat nicio investitie, nu a finalizat nicio constructie si nu a relansat niciun sector al economiei.
Ba mai mult, in tot acest an, dupa toate esecurile investitiilor in infrastructura si dupa ce toate miliardele imprumutate de la FMI au mers tot catre salarii, pensii si cheltuieli bugetare, acelasi stat roman are curajul si