Nici măcar în ceasul al 12-lea plus unu, sindicatele nu par să înțeleagă situația în care a ajuns economia românească. O economie care nu mai are de unde să le plătească salariile. Aud că acum sindicatele se pregătesc din nou de greve și de ample proteste de stradă.
Dacă au dreptate atunci când spun că o mare parte din banii bugetului de stat au fost/sunt cheltuiți fără cap, nu același lucru se poate spune când în discuție e adusă ordinea pe care ar fi trebuit să o facă în ograda proprie. Pentru că oricât ar striga, sectorul bugetar e supra-dimensionat. Și supraponderat de clientarismul politic. Nu am văzut, nu am cunoștință de vreo inițiativă a sindicatelor ori a organizațiilor profesionale care să impună meritocrația în acest sector și care să-i lase pe drumuri pe cei care mănâncă banii bugetului degeaba.
În timpul protestelor din iarnă am scris un text pornit de la obediența unui funcționar public un oarecare Juravle (iar ca el sunt zeci de mii), care intenționa să-i construiască o statuie de gheață Elenei Udrea. Reiau o parte din el, pentru că nu și-a pierdut nimic din actualitate.
”Instituțiile publice ale țării sunt pline de juravli și juravle, care nu mai știu ce să facă pentru a intra în grațiile șefilor. Spală trotuarele cu detergent, plantează panseluțe și trandafiri în mijlocul iernii, încropesc festivaluri ad-hoc și alte asemenea minunății pe care mintea cu greu le poate imagina. Mulțumirea și impresionarea celui/celor care le-au dat un oscior de ros reprezintă singurele lor scopuri în viață. Scopul unui juravle nu este de a-i servi pe cetățeni, ci de a-și perpetua neamul.
Priviți în jurul vostru și o să descoperiți aproape în fiecare zi câte un juravle în preajmă. Sictirit și superior atunci când se află în exercițiul funcțiunii, nepăsător la problemele celor care ajung la el, ”se rezolvă, reveniți mâine”, și Doamne feri să te î
