„Dirty, hungry and exposed“ [Murdar, înfometat şi expus] – cam asta este condiţia de a fi aruncat în spaţiul public, cea pe care ne-am imaginat de la început că KNOT – proiectul care a început pe 29 aprilie la Berlin – va trebui să o înfrunte. În mare parte, nu ne-am înşelat. Cu excepţia înfometării, parţial rezolvate de bucătarul nostru, care ne găteşte prînzul în fiecare zi, să fii în mijlocul oraşului, dar neprotejat de nici o instituţie, poate fi o experienţă dură, în care trebuie să-ţi justifici nu numai prezenţa, dar, constant, şi motivaţia.

Kulturforum e un astfel de loc, un spaţiu de tranzit, în care oamenii nu se opresc niciodată, în drumul lor spre filarmonică, muzeu sau bibliotecă. Un loc cu foarte multă cultură, dar fără nici un forum, după cum observa Ovidiu Ţichindeleanu în timpul promenadei pe care am făcut-o vineri, 30 aprilie, în jurul instituţiilor de lîngă Potsdamer Platz, împreună cu criticul urban Claus Käpplinger, discutînd prezenţa unui proiect precum KNOT într-un spaţiu pe care autorităţile Berlinului încearcă de 15 ani să-l ocupe cu ceva, fără să fi ajuns, pînă acum, la vreo soluţie. Unul dintre motivele care ar explica eşecul lor este acela că toate ideile pe care le-au propus au fost strict formale, cum să integreze ceva în linia de peisaj arhitectural a zonei, în loc să imagineze un alt mod de folosire a acestui spaţiu. În acest context, un camion care se desface, trei structuri mari, triunghiulare, de plastic colorat, o saltea uriaşă din mingi şi un grup de artişti (în sens larg) petrecîndu-şi timpul aici par a nu fi tocmai răspunsul definitiv. Însă, cu siguranţă, este un răspuns mai viabil decît construirea unui alt mall cultural. Patru zile în vînt, praf, uneori prea cald, alteori prea frig, cu apă din bidoane, electricitate dintr-un generator zgomotos, toalete ecologice şi ecranul de proiecţie tremurînd, dar compen