In ceasul al 12-lea, actuala putere se arata dispusa sa se angajeze la masuri concrete de redresare economica. Traian Basescu a anuntat singurele masuri nepermis amanate pana acum, in principal reducerea cheltuielilor bugetare si restructurarea ajutoarelor de stat, astfel incat ele sa ajunga numai la cine trebuie.
De la 1 iunie, fondul de salarii scade cu 25%, cel de pensii cu 15%, iar cel de somaj tot cu 15%. Pana la sfarsitul anului, autortiatile locale si centrale au timp sa-si analizeze schemele de personal si sa aleaga: ori ii dau afara pe cei inutili si reusesc sa le readuca la nivelul initial veniturile celor ramasi, ori ii pastreaza pe toti, dar cu salarii reduse. Este o schema cu mari capcane. Ce ne facem cu domeniile cu deficit mare de personal, ca sanatatea? Acolo nu sunt posibile disponibilizari, deci salariile reduse vor ramane, iar efectul va fi un si mai mare deficit de personal.
Alternativa la masurile anuntate de Traian Basescu se cunoaste: cresterea fiscalitatii, mai ales a TVA, cu efecte dramatice asupra intregii populatii. Cu siguranta ca o scumpire generalizata i-ar fi afectat cel putin la fel de rau pe cei ale caror venituri urmeaza sa scada. Mai grav decat atat, cresterea fiscalitatii ar fi ingropat definitiv sectorul privat, ar fi aruncat in aer inflatia si ar fi inhibat grav consumul.
Practic, Romania isi joaca ultima sansa de a se salva. Pana acum, sectorul privat, singurul cal care tragea la caruta, era singurul biciuit, in vreme ce aceia carati in caruta erau protejati. Ceea ce experimenteaza acum bugetarii, angajatii din sectorul privat traiesc de anul trecut. Daca usuram din vreme caruta si ajutam calul, poate ca acum nu ajungeam pe marginea prapastiei. Statul social cu venituri bugetare mici este o fictiune, ne-a spus clar guvernatorul BNR.
Pentru ca Romania sa aiba aceasta ultima sansa, r
