Un comentator mi-a semnalat astăzi textul pe care Traian Radu Ungureanu l-a scris referitor la rezoluția anti-cianură adoptată în această săptămână de Parlamentul European (PE). În mare parte, nimic nou sub soare. Aceleași insinuări legate de așa-zisele interese obscure ale Ungariei în problema Roșiei Montane, uitând însă să precizeze că rezoluția nu se referă doar la România, ci la toate țările din UE în care se folosește sau există proiecte miniere cu cianură. Și nu sunt deloc puține: Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Finlanda, Italia, Spania, Belgia, Suedia sunt doar cele despre care știu eu.
Aceeași tactică simplistă de a se opri doar asupra problemei ecologice de la Roșia Montană, ignorând cele legate de patrimoniu, drepturile locuitorilor zonei, dezvoltarea și efectele economice pe termen lung, beneficiile minore ale statului român, riscurile afacerii etc.. E o abordare facilă a susținătorilor proiectului, pentru a putea aduce în discuție contra-argumentele legate de beneficiile modernismului și pentru a putea pune în numele ”modernismului” concluzia că cei care se opun ar fi niște proști.
Adică reprezentanții a aproape 80% dintre cetățenii Europei sunt proști, iar aproximativ 10% (ceva mai mult de 10% s-au abținut) ar fi deștepți. Trebuie să recunosc, calificativul de ”proști” e ceva mai atenuat decât cel pus de reprezentanții canadienilor de la RMGC care i-au numit pe parlamentarii europeni ”extremiști”.
Totuși, oricât ar fi de ”prost” sau de ”extremist” acest punct de vedere, el reprezintă voința a aproape 80% din reprezentanții cetățenilor Europei. Și chiar dacă mai există, sunt convins, specimene de genul Becali prin PE, proporția lor nu ajunge la 80% (chiar sunt curios care va fi reacția majorității colegilor din grupul popular care au votat rezoluția când vor afla că au fost făcuți ”proști” de TRU).
Mai apoi, TRU se înșeală atunci cân