Ni se spunea, prin toamna, ca daca nu alegem ce trebuie si cum trebuie vom avea o tara dominata de niste televiziuni ticaloase, de grupuri de interese, de oameni corupti, dar, mai ales de moguli. Se va ajunge la o noua forma de guvernare numita "mogulism".
Ni se promitea ca vom avea un guvern cu adevarat de dreapta, ca nu vor creste taxele, ca statul va fi modernizat si reformat din temelii.
Li se promitea bietilor agricultori ca nu-si vor mai vinde legumele si laptele pe marginea drumului sau a soselei ci vor avea centre moderne de colectare si procesare a produselor proprii.
Ni se promitea solemn ca acest guvern cu adevarat liberal nu va umbla la impozitul unic de 16 la suta, acesta fiind un atribut al guvernelor de centru dreapta.
Se critica de asemenea cu multa indarjire presa care nu vrea modernizarea tarii si a institutiilor statului si care nu vrea decat sa aduca la masa larga a puterii pe marii patroni ai trusturilor de presa.
Se striga sus si tare ca avem nevoie de un Parlament unicameral cu un numar restrans de parlamentari. Dupa modelul spartanilor, acestia urmau sa fie exact 300.
Se facea apel la mase sa iasa la referendum ca si cum acesta ar fi fost ultima sansa a cetatenilor de a iesi din criza economico-sociala destul de prelungita si fara solutii de contracarare.
Se purtau negocieri cu partidele, seara, pentru desemnarea unui prim ministru, iar dimineata se scotea din joben un alt nume care trebuia sa satisfaca anumite gusturi si preferinte.
Se purtau discutii interminabile pe anumiti termeni din Constituie, precum verbul "a desemna". Se aduceau "dex-uri" in studiourile televiziunilor pentru a ni se explica clar ca acest cuvant "desemnare" are multe sensuri si intelesuri.
Se iscau controverse interminabile pe tema "presedinte vs. majoritate". Se
