În mod evident, prima parte a titlului este o pastişă a titlului uneia din cărţile mele de căpătîi, “Etica protestantă şi spiritul capitalismului” a lui Max Weber. Ceea ce încerc să punctez în rîndurile de mai jos nu e, nicidecum, vreo noutate pentru cine trăieşte în România. Simt însă o nevoie de-a dreptul compulsivă să rezonez, chiar redundant, cu voci infinit mai pertinente decît a mea, care pun, ultimamente, aceeaşi întrebare retorică: ce căuta pravoslavnicul în Europa?
Această nevoie a venit subit după lecturarea unui editorial pe alocuri excelent semnat de Dan Tăpălagă în Hotnews. Nu mă voi referi nici la obiecţiile pe care le am faţă de unele remarci ale articolului, nici la gradul ridicat de pertinenţă al principalelor teze, ci la un paragraf în care este rezumat un comentariu televizat.
“L-am auzit, de pilda, miercuri, pe domnul Emil Hurezeanu vorbind la Realitatea TV argumentat si, ca de obicei, patrunzator, despre problema inadaptarii Estului la modelul capitalist occidental. Etica ortodoxa pare mai putin compatibila cu spiritul capitalismului. S-ar putea, mai spunea dl Hurezeanu, ca protestele violente din Grecia sa ridice chiar problema esecului aderarii Estului la zona euro, tocmai pentru ca in Est munca si respectul fata de regula capata alt sens.”
În opinia mea, atît comentariul domnului Hurezeanu, cît şi interpretarea rezumativă a domnului Tăpălagă sunt MULT prea blînde. Etica ortodoxă nu pare, ci ESTE incompatibilă cu spiritul capitalismului. Este aceeaşi problemă a absenţei “privatizării” Bibliei şi a transformării muncii în instrument principal al mîntuirii. Exemple ? Discursul liturgic ortodox simplifică problema păcatelor capitale, pe care le împarte în păcate de moarte şi păcate strigătoare la cer. În privinţa listelor normative, de pildă, cele şapte păcate, care includ lenea şi trufia (aproape omniprezente la ortodocşi şi s