La inceputul anului 1990, Polonia, Letonia, Estonia sau Cehoslovacia au aplicat masuri radicale, nepopulare, pentru stabilizarea macroeconomica si accelerarea tranzitiei spre o economie de piata: decelerarea interventiei statului si ridicarea sectorului privat. Sistemul social extins, asa cum a fost el mostenit din anii comunismului a produs adevarate dezechilibre macroeconomice in sistemele capitaliste emergente.
Tranzitia a luat forme diferite in fiecare stat fost comunism depinzand de conditiile initiale in pornirea reformei, conjunctura internationala si natura politicilor adoptate.
Succesul acestor reforme a depins in mare masura de (1) capacitatea liderilor politici de a-si asuma reforme nepopulare ce risca sa le pericliteaze imaginea, (1) momentul adoptarii acestor reforme, (3) suportul mass- mediei si a majoritatii parlamentare fata de aceste reforme, (4) forta grupurilor de interese si (5) gradul de disconfort produs in randul maselor.
Refuzul liberalizarii si cheltuielile bugetare haotice sunt in contradictie cu principiile de baza a economiei de piata, ce pune accentul pe dezvoltare prin liberalizarea sectorului privat. Cand sectorul public produce mai putin decat procentul din PIB pompat in sustinerea lui fara a fi compensate de capitalul extern (rezumate la veniturile din cresterea exporturilor), cheltuielile bugetare excesive pot duce la cresterea datoriei de stat.
In acest context, terapia de soc a fost un succes in Polonia iar rezultatele sunt vizibile inclusiv azi. Masurile de stabilizare macroeconomica si liberalizare extensiva (largirea libertatilor economice prin indepartarea diferitelor restrictii impuse de stat) a atras dupa sine importante reforme institutionale (atat la nivel legislativ cat si la nivelul intreprinderilor) ce au culminat cu cresterea fulminanta a firmelor private.
Acesta crest
