Trei oameni de stiinta britanici au socat lumea cand au anuntat, in mai 1985, ca substantele chimice din aerosolii folositi de oameni, alaturi de alti factori, au provocat o imensa gaura in stratul de ozon de deasupra Polului Sud.
Efectele acestui semnal de alarma, care punea in pericol real viata pe Terra, au dus la semnarea acordului de la Montreal, din 1989 care a interzis utilizarea substantelor ce afecteaza patura de ozon. Dupa ce emisiile de aerosoli au inceput sa scada, si in cativa ani s-au redus aproape de zero, gaura s-a redus, conform specilistilor, in ultimii 25 de ani, cu circa 30 la suta.
Informatiile fac parte dintr-un raport al oamenilor de stiinta care a fost dat publicitatii si care este citat de Live Science.
Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, mai mica decat in 2008
Trebuie facuta precizarea ca nu era vorba despre o gaura in sensul strict al cuvantului ci despre o reducere cu peste 70% a grosimii paturii de ozon. Termenul de gaura a fost folosit pentru a exprima mai bine dezastrul posibil, in cazul in care nu s-ar fi intervenit.
Daca reducerea gaurii de la Polul Sud poate fi considerata o veste buna, exista si o veste proasta. Stratul de ozon are o zona subtiata si la Polul Nord. Cauzele care au dus la producerea acesteia nu sunt insa pe deplin clarificate, de data aceasta nu aerosolii fiind factorul determinant. Specialistii sustin ca dimensiunea acestei "sparturi" de la Polul Nord variaza. Mai mult nu se poate vorbi despre o reparare completa a gaurii de la Polul Sud inainte de anii 2060-2075.
Ziua Internationala pentru Protectia Stratului de Ozon
Cert este ca zonele subtiate ale stratului de ozon duc la accelerarea topirii ghetarilor si conduc la cresterea temperaturii terestre in plus pe langa factorii deja cunoscuti care genereaza fenomenul de inc
