Dincolo de nepricepere, coruptie, iresponsabilitate sau jocuri politice, Romania plateste acum pretul unei imense ipocrizii si al lipsei totale de principii in care se scalda de 20 de ani clasa politica, dar si al credulitatii, vecina si ea cu ipocrizia, a celor care nu au sanctionat la timp aceste metehne.
Niciunul dintre partidele politice romanesti nu a avut vreodata o doctrina certa. Nu exista nici astazi in Romania vreun partid in mod autentic de dreapta sau vreunul in mod autentic de stanga. Adica unul care sa urmeze ferm niste principii, indiferent de conjuctura politica si de ceea ce ii place electoratului sa auda.
Oamenii simpli adora sa li se vorbeasca despre pensii, salarii si ajutoare sociale cat mai mari, despre cat mai putina munca, despre impozite si taxe cat mai mici, despre drepturi maxime si obligatii minime. Adica despre statul social cu venituri mici, fictiunea deconspirata aspru de guvernatorul BNR. Rememorand istoria ultimilor ani, nu-mi aduc aminte de vreun partid care sa fi avut curajul sa spuna altceva, adica adevarul.
O altfel de fictiune contravine grav principiilor de dreapta, insa nici PNL si nici PD-L nu s-au dat la o parte sa o promita si chiar sa o puna in practica cu pretul sufocarii economiei. Dar aceasta fictiune contravine si principiilor de stanga, caci doctrina moderna de stanga nu este o colectie de ineptii, ci o viziune coerenta. Si totusi PSD s-a ingropat la randul sau in populisme nefezabile.
Trist este ca dupa cicluri reptate de minciuni irealizabile, dupa un lung sir de dezmagiri, electoratul nu s-a lecuit de aberatii. A continuat sa le ceara si, evident, le-a primit. Asa se face ca dreapta si stanga s-au comportat identic: populisme, minciuni electorale, promisiuni fara acoperire, pomeni electorale, sleirea si sifonarea bugetului, clientelism.
De aici, o aiureala