Perspectiva unei noi crize este mai aproape decat credem, iar riscul, de aceasta data, este, in primul rand european, insa nu poate fi exclus si un impact asupra Statelor Unite, unde recuperarea este fragila, asa cum s-a intamplat si in 1931-1933.
Criza din 2007-2009 a avut o baza dubla, balonul imobiliar si financiar, care afectat sectorul bancar, si o criza globala a supra-acumularii de capital. In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv, China a fost principala sursa, este de parere Pierre Dockes, profesor la Universitatea din Lyon.
Criza nu a fost cauzata de un consum redus si nici masurile luate de tarile care se confrunta cu recesiunea nu au dus la condus la scaderea consumului intern. Cat de bune au fost aceste masuri ramane de vazut, atat timp cat recuperarea este mai puternica in tarile emergente, dar este fragila in SUA, abia vizibila in Europa, iar Japonia se confrunta cu deflatia.
Trecerea de la politicile active, pentru a evita incetinirea cresterii economice, la politicile destinate sa absoarba excesul de lichiditati si sa reduca deficitul conduce la o contradictie foarte greu de gestionat, si nu numai din motive de sincronizare.
Totusi, in absenta unor astfel de politici de reabsorbtie, riscul nu consta doar intr-o criza a datoriilor suverane, caci pe termen lung se pot reconstitui noi bule speculative, si, prin urmare, ne putem confrunta cu o noua criza, chiar mai grava, scrie Les Echos.
De ce Europa, si mai ales zona euro, se confrunta cu astfel de probleme? Deoarece pretutindeni recesiunea a redus veniturile, iar lupta impotriva crizei a dus si ea la cresterea cheltuielilor.
Acest lucru reflecta o caracteristica esentiala a zonei euro: existenta unei monede unice, cu politici economice nationale diferite, de aici existand si un risc de explozie. Criza datoriei suverane a inceput
