Banii care lipsesc astăzi de la buget, banii care ar trebui să le asigure un trai decent şi celor mai defavorizaţi, banii pe care îi cerşim de la FMI, banii pe care nu îi avem ca să investim în viitorul acestei ţări nu s-au volatilizat. Ei există! Dar economia României nu beneficiază de ei din cauza modului în care au ajuns în conturile private în care se află acum.
Dinu Patriciu a declarat că în băncile elveţiene se găsesc nu mai puţin de 18 miliarde de euro puse la păstrare de „corupţi între ghilimele", bani care ar putea reveni rapid în ţară dacă autorităţile ar acorda o amnistie fiscală.
Un singur lucru nu a spus Dinu Patriciu. Dacă ghilimelele de pe cuvântul corupţi sunt autentice, de ce îşi ascund aceşti oameni de afaceri neprihăniţi cele 18 miliarde de euro în băncile din Elveţia? De ce nu-i rulează prin firme off-shore dacă sunt bani curaţi? Ce-i împiedică să-i transfere în băncile din ţară sau să-i bage într-o flotilă de taxiuri Ferrari pentru clientela de la clubul Bamboo, cea mai solidă corporaţie românească, se pare, în vremuri de criză? Sau să investească în alte proiecte, mai puţin exotice, dar care îi atrag pe unii miliardari, mai modeşti, din Vest, cum ar fi energia eoliană în Dobrogea?
Principalul motiv pentru care aceşti oameni de afaceri „cinstiţi" nu şi-ar repatria cele 18 miliarde de euro, chiar dacă statul ar da o amnistie fiscală, a fost expus (în cunoştinţă de cauză?) de către social-democratul Ioan Mircea Paşcu: teama că următorul guvern ar putea să denunţe un astfel de demers şi să le confişte până la urmă toţi banii.
Între membrii tagmei în numele cărora a vorbit Patriciu şi mulţi dintre miniştrii Guvernului Boc nu este nici o diferenţă fundamentală. Foarte probabil şi ei se regăsesc printre cei care îşi ţin comoara vieţii într-un seif în Elveţia. Gândurile lor ocolesc ideea de bine public şi de aceea au fost incapabili
