Înainte de Revoluţie, a pictat timp de zece ani mere, pere sau struguri pe panouri publicitare, pentru Întreprinderea de Legume şi Fructe Buzău.
Buzoianul Marian Nica şi-a dedicat întreaga existenţă picturii de şevalet iar arta, în schimb, l-a răsplătit, hrănindu-l spiritual şi nu numai, după cum chiar artistul mărturiseşte.
Nu există zi în care să nu se refugieze, măcar pentru o oră, în micul său atelier de pe strada Independenţei, unde a creat mii de tablouri.
Pentru talentul moştenit, aruncă „vina” pe tatăl său, care picta mai tot timpul.
„Cred că m-am născut cu simţul culorii iar de la cinci, şase ani am început să mâzgălesc absolut orice, de la caricaturi, la benzi desenate. Am pictat în ulei de mic, pentru că m-a lăsat tata să îmi fac de cap”, mărturiseşte Marian.
În 1980 a terminat Şcoala Populară de Artă iar talentul l-a ajutat încă din primii ani ai tinereţii să îşi găsească o slujbă.
„Pe vremuri, întreprinderile aveau angajaţi pictori care făceau panourile de reclamă. Eu am fost timp de zece ani pictor la Intreprinderea de Legume - Fructe, unde pictam fructe şi legume pe reclame comerciale. Se întâpla câteodată să stau zi şi noapte şi să scriu citate politice pentru toată întreprinderea. Se muncea mult”, îşi aminteşte pictorul Marian Nica.
Universul său de creaţie se află într-o casă naţionalizată, de pe strada Independenţei, într-o cameră de trei metri pe trei, plină cu tablouri, unele neterminate, pensule, tuburi de vopsea şi şevalete.
„Pe vremuri, nu aveai de unde să cumperi materiale. Până găseai un cuţit, o pensulă bună, te luptai mult. Acum ai de toate, râvneşti la ele, şi nu ai bani pentru că arta nu prea se mai vinde”, mărturiseşte pictorul.
Este dezamăgit de felul în care este percepută arta, fie ea şi cea comercială. „Au intrat pe piaţă tot felul de hârtii înrămate, copii după artişti mari