Un imbecil mi-a atras atentia, teribil de suparat, ca in timpul interventiei televizate a lui Traian Basescu, din steagul Romaniei aflat in spatele sau se vedeau doar culorile albstru si galben, parca era nationala unei tari vecine.
Omul spunea ca asta denota faptul ca nu avem identitate, suntem numai jumatati de oameni, niste prosti, o populatie fara sens. "In spatele lui Obama nu-i steagul Ucrainei, ci ploua cu... ploua cu..." - si astepta sa completez. "Carnaaati", am adaugat eu, si imbecilul aproape ca m-a scuipat in ochi si s-a carat. "Parca erai patriot", mi-a aruncat in timp ce se indeparta, cu un dispret similar cu cel din ochii vanzatorului care l-a prins pe George Costanza cu mana in bolul cu bacsisuri.
Eram. Suntem mai tampiti decat bulgarii, mai lenesi decat albanezii si mai guralivi decat italienii. O stiam, dar o spuneam mereu in soapta, sa nu se destepte tara din somn si sa-mi rada o poseta in cap: tampitule! Ca mi s-ar fi facut rusine. Constat acum ca glontul patriei e amar si ustura al naibii, de parca mi l-ar fi infipt in cur, nu in cap.
Pusca lui Traian Basescu, stativul grenadei pe care Emil Boc nu a avut curajul sa o slobozeasca in mijlocul amarestenilor decat dupa o uvertura jucata in cele mai mici detalii, a avut insa darul sa-mi reteze din trupul de copil dorinta de-a pleca la razboi impotriva nemtilor si din cel de adult ambitia de-a munci pentru a le arata celor fugiti spre alte patrii ca painea e mai buna pe romaneste.
Ca am crezut mereu, fara sa am ambitii de doctorat la Sorbona ori de chirurgie in lantul Asklepios Kliniken, sau sa musc un loc de cersetor in fata la Sacre Coeur, ca decat sa se pise pe tine niste straini, mai bine ai tai. Fals! In a doua varianta, te doare inima atat de tare incat ori o stergi cu prima ocazie, sau daca nu, si esti un aluat mai moale, ai doua optiuni: ori devii
