Cine asculta conversatiile de pe strada, din autobuze sau interventiile oamenilor prin emisunile radio sau TV, se poate convinge usor ca mai mult decat chiar masurile de austeritate enerveaza faptul ca ele ar trebui puse in practica de chiar guvernul a carui incompetenta si responsabilitate a contribuit decisiv la situatia de acum.
Aceasta nemultumire cu potential exploziv este imparasita si in mediul privat, de unde am trebui sa auzim un oftat de usurare la vestea ca obezul carat in spate mai slabeste nitel, ca sa pastram metafora prezidentiala. Si asta pentru ca nimeni nu crede in capacitatea guvernului Boc de a folosi eficient acest sacrificiu si toata lumea este convinsa ca banii tot la clientela politica se vor duce, iar apoi tot la cresterea fiscalitatii si, in final, la falimentul national se va ajunge.
Din cauza acestui guvern oamenii nu pot percepe acest sacrifiu drept un gest de solidaritate nationala pentru iesirea din criza, ci drept o destabila si fortata solidaritate pentru imbogatirea lui alde Videanu, Berceanu si Udrea. Pentru cine are urechi sa asculte, este clar ca o explozie sociala nu poate fi evitata decat prin racorirea poporului care sa primeasca pe tava cele mai importante capete din cabinetul Boc. Acest sacrificiu politic este vital pentru acceptarea sacrificiului bugetar.
Simtind momentul, Mircea Geoana a dezgropat solutia cu care in urma cu cateva luni defila in campanie: Klaus Iohannis. In mod straniu, ea nu a fost invocata de chiar cei care au lansat-o, adica liberalii, poate pentru ca PNL nu are acceptul primarului Sibiului, poate pentru ca PNL nu este prea incantat sa propuna un premier prins de ANI cu incompatibilitatea. Pe de alta parte, nu stiu cat e incantat este chiar Victor Ponta de propunerea lui Mircea Geoana. PSD s-a mai aliniat o data in spatele unui premier independent de dreapta si e greu
