La doi paşi de Piaţa Victoriei, locul unde se hotărăşte destinul ţării şi se toacă nervii şoferilor, un om stă toată ziua şi face hârtie. În subsolul Muzeului Ţăranului, înconjurat de saci cu hârtie, lighene cu hârtii fermentate, cazane de tocat hârtii şi prese de hârtie, hârtierul Răzvan Supuran transformă deşeuri de hârtie în obiecte cu personalitate. Face asta de vreo şapte ani şi a avut destul timp să cugete la soarta hârtiei.
Hârtia nu va mai fi necesară
În ultimii 2000 de ani, ea a transformat lumea, a adus globalizarea culturală şi a făcut posibil progresul tehnic care ne-a dat calculatoare şi Internet. Tocmai această tehnică ne va duce la situaţia în care industria hârtiei nu va mai fi necesară, spune el. Aşa că n-a mai privit hârtia ca pe un obiect cu două dimensiuni, lungime şi lăţime. A început să pună în ea frunze, flori, crengi, să o toarne în forme, să facă sculpturi. Anul trecut a îmbrăcat cabina de proiecţii de la MTR în hârtie manuală. Iar acum vrea să facă o casă. Nu o să facă din prima o vilă, ci o căsuţă de 2,5 metri lungime şi 1 metru lăţime. Dar n-o să fie de jucărie şi nici n-o s-o ia vântul. „Lemnul şi hârtia au în compoziţie acelaşi lucru: fibra de celuloză. La lemn, fibrele nu sunt uniform structurate, într-o densitate crescută. Teoretic, printr-o presare foarte puternică se poate obţine o densitate mai mare decât a lemnului." Cum faci scânduri de hârtie la fel de dure ca lemnul? Inventezi un meşteşug.
„Din hârtie moartă devine hârtie vie"
Nu pare mare filosofie să faci hârtie manuală. Iei o mulţime de foi, le faci ferfeniţă, le pui într-o găleată şi torni apă peste ele. Aştepţi cam o săptămână până încep să fermenteze şi să miroasă groaznic. În timpul ăsta, în hârtie se nasc bacterii care fac hârtia mai bună. „Din hârtie moartă devine hârtie vie", spune meşterul. Apoi o arunci într-un butoi plin pe trei sfertu