De zile intregi, presedintele, premierul si ministrul de Finante nu prididesc sa ne spuna ca guvernul a ales raul cel mic, prin masurile de austeritate convenite cu FMI. Caci raul cel mare ar fi fost cresterea fiscalitatii, adica a TVA si cotei unice.
Pana la un punct asa este. Intr-adevar, sporirea fiscalitatii ar fi asasinat mediul privat. Cresterea TVA ar fi inhibat consumul cu efecte dramatice asupra productiei. Cresterea cotei unice ar fi lovit exclusiv in patronat, deoarece in mediul privat sunt negociate, in general, salariile nete. Reactia imediata s-ar fi simtit in falimente, concedieri sau scufundarea veniturilor in zona gri.
Dar evitarea acestui rau cel mare nu inseamna ca a fost ales, cu adevarat, raul cel mic, ci doar un alt rau foarte mare. Simplul fapt ca mediul privat nu este asasinat cu sange rece, nu inseamana ca el este cu adevarat ajutat sa se relanseze. Este doar lasat sa se taraie in continuare la limita supravietuirii, iar spectrul raului cel mare ramane la fel de actual. Nimic altceva nu rezulta din planurile guvernului.
In primul rand, masurile de austeritate, desi se vor echitabile, sunt profund nedrepte. Ele il ciupesc pe bugetarul sau pensionarul de lux, dar il trosnesc in moalele capului pe bugetarul sau pensionarul cu venituri sub 1500 de lei. Una e sa pierzi o mie de lei, dar sa ramai cu 3 mii de lei, si alta e sa pierzi 250 de lei pentru a ramane cu 750 de lei. Este diferenta intre reducerea surplusului si aruncarea la limita subzistentei, sub acoperirea mincinoasa a aceluiasi procent. Dupa cum una e sa iei din banii unui functionar numit pe criterii politice si alta sa amputezi salariul unui medic obligat sa aduca de acasa spirt si vata.
Guvernul va amputa si indemnizatiile de crestere a copilului, culmea, la propunerea lui Traian Basescu insusi. Este o lovitura crunta data femeilor din
