Susţinător fervent al folkului, al muzicii de calitate, al valorilor adevărate, al Mişcării de Rezistenţă, cantautorul Ovidiu Mihăilescu "deranjează" cât poate prin cântecele sale, prin versurile sale, prin atitudinea sa. Anii cernuţi de sita vieţii i-au dăruit înţelepciune, dar mai presus de toate prieteni şi zâmbete. Ovidiu Mihăilescu îşi sărbătoreşte ziua de naştere, iar Jurnalul Naţional îi urează la mulţi ani!
"Un inginer îndrăgostit de folk"
"Voi sărbători alături de familie, cu bucuria de a fi toţi întregi şi sănătoşi, o parte de zi şi cu prietenii mai spre seară... pentru că «ziua ta» e tristă dacă nu o împarţi cu alţii... E ca un tort... bun, frumos, dar prea mult ca să-l mănânci singur! Am primit multe cadouri şi chiar nu le pot enumera pe toate. Pot spune doar că mă inundă bucuria de a avea copii, părinţi, iubirea, atâta câtă este pentru cei dragi, prieteni de toate culorile, muzică («We are ugly but we have the music»... zice Leonard Cohen), poezia, folkul care e o nuntă între muzică şi poezie, bucuria de a scrie, radioul, unde cuvintele devin zburătoare, trenurile care duc cu ele nostalgiile noaste, marea, munţii şi toate aromele şi detaliile care compun o viaţă de om... Zic şi eu o dată cu Poesis «fiecare floare, cea mai frumoasă floare, era cea mai frumoasă floare din ocean!».
Cea mai năstruşnică amintire este de la 7 ani, când am observat că de ziua mea au apărut păpădiile. Mă gândesc acum că e şi acesta un avertisment asupra faptului că ziua de naştere, ca şi viaţa, e ceva foarte perisabil, că sunt lucruri pe care le faci sau le pierzi. Viaţa mă face să zâmbesc, pentru că e frumoasă şi pentru că dacă o iei prea în serios te face să plângi, iar eu prefer să zâmbesc! În plus, zâmbetul e molipsitor...
Mă enervează multe, dar fac eforturi să nu mă mai enerveze nimic. Ştiu de la duhovnicul Arsenie Papacioc că «