Dragă Fumi, nu știu alții ce își doresc, dar pot să-ți spun ce îmi doresc eu. Și pentru că a ieșit un răspuns mai lung, am decis să-l public ca text separat și nu doar ca un comentariu de subsol la textul tău.
Mai întâi câteva precizări.
La modul cel mai serios, prea puțin îmi pasă cine ar fi la putere: PD-L, PNL, PSD ori altă înșiruire de litere care, de fapt, nu semnifică nimic; pe rând s-au succedat la putere și măsurile luate au avut într-o prea mică măsură de-a face cu doctrinele și promisiunile asumate.
De altfel, după cum mi-am dat seama în ultimii ani (și după cum am mai și scris pe aici), delimitările ideologice le consider anacronice: pe de o parte sunt adeptul inițiativei individuale și libere, cu un cât mai mic amestec din partea statului (așadar aș fi de dreapta), pe de altă parte nu cred că omul se mai poate dezvolta fără să țină seama de efectele pe care confortul lui le produce asupra mediului în care se dezvoltă (așadar aș fi de stânga).
Apoi. Am simțit în ultimii ani în Cluj, pe viu și la modul cel mai direct, ce înseamnă PD-L. Motiv pentru care am afirmat, încă de la sfârșitul anului trecut, că nu văd acest partid în stare să schimbe ceva esențial în România. Ci doar pe ”ai lor” cu ”ai noștri”. Lucru care, la modul cel mai evident, se confirmă acum.
Nu mă aștept ca vreunul dintre partidele politice care activează acum pe scena autohtonă să fie în stare să ducă la îndeplinire ceea ce îmi doresc eu, dar asta nu înseamnă că nu-mi pot face lista. Așadar, ce-mi doresc:
1. O țară și un oraș în care, fie la o bere, pe o terasă, fie pe un blog să pot discuta în contradictoriu (sau chiar să mă cert) cu prietenii sau pur și simplu cu un necunoscut, fără să risc o înjurătură sau un pumn în gură.
2. Un loc în care să am șansa să-mi pornesc propria afacere (fără să mi se ia gâtul din start cu taxe irespirabile) și să am d