Într-un raport al CRPE, specialistul în politici energetice, Robert Uzună, explică opţiunile României pentru a se securiza energetic, constatând că “trebuie să învăţăm să trăim cu Ursul la uşă”.
Studiind concluziile Comisiei Europene, ale IEA (International Energy Agency) şi EIA (Energy Information Administration), autorul analizează opţiunile aflate la dispoziţia politicienilor europeni şi români şi oferă, în ultima parte a raportului, sugestiile sale pentru maximizarea eficienţei posibilităţilor aflate la dispoziţia României.
Raportul CRPE constată că prognoza Agenţiei Internaţionale pentru Energie vizează o creştere a consumului de energie cu 40% până în 2030, cu o progresie de 1.5 procente anual. Deşi creşterea necesităţilor Europei se face mai lent decât media mondială (până în 2030 estimându-se o creştere a consumului cu 11%, prin raportare la consumul din anul 2005), statele europene se vor confrunta cu o scădere dramatică a propriilor resurse, în concluzie, dependenţa sa energetică va continua să crească. În prim plan se află petrolul (importat în proporţie de 95%) şi gazele naturale (de la 58% în prezent, la 84%), ca principale surse de dependenţă.
Robert Uzună constată că Romania consumă gaze, petrol şi cărbune, cu preponderenţă. Dacă în ultimul deceniul al secolului trecut reducerea activităţii industriale a condus la un recul al consumului, acesta a început să crească după anul 2000. Totuşi, prin comparaţie cu media europeană, România este mai puţin dependentă de importuri, reuşind, din resurse proprii să acopere 46% din necesarul anual de petrol, spre deosebire de Uniunea Europeană, care importă 86% din petrolul utilizat.
Conform raportului, una din problemele serioare ale României este intensitatea energetică – pentru producerea a 1000 de euro PIB, consumându-se de patru ori mai multe resurse decât media Uniunii. Datorită industr
