Cred că trebuie să reamintesc ceva unora dintre cititorii veniţi mai tîrziu pe acest blog. Am primit de la unii tot felul de sugestii despre ce să scriu, despre ce să nu scriu, pe cine să înjur sau pe cine să laud. Am şters acele comentarii. Şi le voi şterge pe cele de acest tip cîtă vreme voi mai scrie pe aici. Eu scriu despre ce vreau. Exact despre ce vreau. Nu sînt plătit să scriu despre ceva sau să nu scriu despre altceva. Nimeni nu-mi dă indicaţii şi nu-mi dictează linia pe care trebuie să merg. Sînt un om liber care-şi permite acest lux. Luxul de a scrie exact despre ce vreau.
Dacă nu găsiţi aici subiectele care vă sînt pe plac, nimeni nu vă reţine cu forţa. Căutaţi în altă parte înjurăturile preferate, tonul care vă satisface, ideile politice pe care le împărtăşiţi.
Acest blog nu e un job, nu iau salariu pentru ce scriu aici. De aceea pot să îmi permit toată libertatea din lume. Scriu pentru că aşa vreau eu şi scriu cînd vreau eu. Scriu pentru nişte oameni pe care-i preţuiesc, pentru cîteva sute de cititori care intră aici la fel cum scriu eu: fără obligaţii, fără misiuni ascunse. Sînt un om liber care scrie pentru oameni liberi.
Cred că trebuie să reamintesc ceva unora dintre cititorii veniţi mai tîrziu pe acest blog. Am primit de la unii tot felul de sugestii despre ce să scriu, despre ce să nu scriu, pe cine să înjur sau pe cine să laud. Am şters acele comentarii. Şi le voi şterge pe cele de acest tip cîtă vreme voi mai scrie pe aici. Eu scriu despre ce vreau. Exact despre ce vreau. Nu sînt plătit să scriu despre ceva sau să nu scriu despre altceva. Nimeni nu-mi dă indicaţii şi nu-mi dictează linia pe care trebuie să merg. Sînt un om liber care-şi permite acest lux. Luxul de a scrie exact despre ce vreau.
Dacă nu găsiţi aici subiectele care vă sînt pe plac, nimeni nu vă reţine cu forţa. Căutaţi în altă parte înjurăturile preferate,