Acum vreo doi ani ni se parea ca suntem ca occidentalii. Nici vorba de vreo criza. Economia "duduia", conform fostului prim-ministru-motociclist, Calin Popescu Tariceanu. Acum, economia face implozie, strivindu-ne inauntrul ei si ducandu-ne acolo unde ne era locul de fapt si unde am fost obisnuiti sa fim dintotdeauna: in subzistenta.
Incepuseram sa ne simtim europeni: fiecare avea masina lui, un loc de munca bine platit, cosurile incarcate de cumparaturi. De fiecare mare sarbatoare ne intreceam ca dementii printre rafturi, in goana dupa produse inutile. Mai ceream si cate o marire de salariu din cand in cand. Iar daca nu aveam masina, doar cu buletinul puteam merge la o banca sa cerem un mic credit. Pentru orice. Chiar si credit pentru credit. Acum, criza ne invata ceea ce nu am putut sa intelegem singuri: ca nu este bine sa te intinzi atat cat nu iti poti permite.
Mergeam la serviciu fiecare in masina lui, confortabil, chiar daca eram la coada kilometrica prin Bucuresti, trebuia sa fim acolo. Nimic nu ne speria, nici macar amenintarea, care e tot mai credibila, ca resursele de petrol s-ar putea sfarsi in viitor.
Vestea data de Presedintele-Premier-Guvern a cazut ca un traznet, aducand disperarea printre bugetari: ne vor lua din bani. Acei bani pentru care mai lucram zilnic la stat, la trecerea timpului, continuand lozinca "Timpul trece, leafa merge". In sfarsit, blestemele "platitorului de impozite si taxe" isi gasesc implinirea: vor fi dati afara functionari publici. in sfarsit, se va cerne sita.
FMI-ul ne atrage atentia ca am cheltuit prea mult in ultimii ani, mai mult decat ne puteam permite. Inclusiv "gascuta" domnului Presedinte-Premier, aceeasi gascuta care scria cu oi pe dealuri prin Bucovina de Paste sau care aducea, cu o fata ipocrit-smerita, lumina sfanta intr-un charter, tocmai de la Ierusalim.
A
