Caius Dobrescu lasa dinadins patria in suspensie, sa atirne ca un mar copt, deja putred, pe ramurile istoriei contemporane. O poezie de factura aparent whitmaniana scrie Caius Dobrescu (poet optzecist din cercul lui Al. Musina si Andrei Bodiu de la Brasov) in Oda liberei intreprinderi, Editura Tracus Arte, 2010. Am spus aparent, desi termenul corect ar fi fost "fals whitmaniana", aceasta deoarece odele sale se invecineaza mai degraba cu satira, nu cu genul pe care-l afiseaza, indreptindu-ne pe o pista glisanta, titlul. Poeziile sale ne trimit la satirele lui Juvenal sau epigramele lui Martial... Repet, nu trebuie sa ne luam dupa ton, caci tonul are grandoarea unei rostiri sacre, ci dupa mesaj, dupa fluxul de idei si, mai ales, dupa imaginile care au menirea de a aduce cu picioarele pe pamint obiectul sau subiectul cintat. Iata, de pilda, cum creioneaza Caius Dobrescu portretul noilor antreprenori, al acelor oameni care au facut si fac posibila trecerea de la economia planificata la piata libera: "De ce va inchipui ca pe niste comete/ si de ce-mi inchipui cometele ca pe niste fiinte de foc,/ strinse-n ele insele/ si apoi desprinzindu-se brusc, in piruete ametitoare,/ pe cerul intunecat...". Adjectivul "intunecat" ar fi trebuit sa fie urmat de substantivul "patrie". Insa Caius lasa dinadins patria in suspensie, sa atirne ca un mar copt, deja putred, pe ramurile istoriei contemporane. Dupa inaltare urmeaza si coborirea: "O, Antreprenori - exlama poetul - poate n-ati fost niciodat-altceva decit niste moluste/ dar dotate cu o veninoasa inteligenta combinatorica./ Poate nu sinteti altceva/ nici in clipa de fata/ in care vorbim...". Sigur nu sint altceva decit niste moluste sau mai degraba meduze, care plutesc in apele tulburi ale societatii umane aflate in deriva. Molustele sint veninoase, muscatura lor paralizeaza vointa tuturor celor care incearca sa traverzeze canalul p