Acum 743 de ani, într-un mai plin de floare, la puţină vreme după Paşti, Guérard, sire de Gombervaux găzduia la castelul său un festin care să pecetluiască negocierile purtate la Vaucouleurs între regele Carol al V-lea şi ducii de Lorraine şi de Bar. Alianţa între rege şi cei doi seniori avea ca scop reprimarea bandelor de aventurieri care aduseseră teroarea în epocă, în regiunile rurale din Barrois, Lorraine şi Champagne. Dincolo de reputaţia celui pe care istoria îl va păstra sub numele de Carol al V-lea, dineul la care facem referire este considerat a fi punctul de pornire al artei culinare franceze şi asta pentru că bucatele au fost pregătite de unul dintre cei mai cunoscuţi bucătari ai Franţei (din toate timpurile), celebru pentru combinaţiile sale gastronomice îndrăzneţe, mult îndrăgite de contemporanii săi. Numele artizanului culinar era Guillaume Tirel, zis şi Taillevent (în traducere liberă: Taie-vânt). Cât despre "îndrăzneala" din preparatele lui, la drept vorbind, dacă am răsfoi astăzi caietele de reţetele ale multora dintre bucătarii care excelează în "haute cuisine", cu siguranţă am considera că reţetele lui Taillevent nu sunt decât nişte "curiozităţi banale", după cum le numea şi Montaigne. În epocă, însă, Guillaume Tirel avea un bun renume, nu degeaba era bucătarul de curte al suveranului care obişnuia să spună: "Vorbesc spaniola cu Dumnezeu, italiana cu femeile, franceza cu bărbaţii, germana cu calul meu, iar cu bucătarul vorbesc prin semne, pentru că am gura plină". Reconstituirea festinului medieval n-ar fi greu de făcut, dacă am avea la îndemână o copie a celebrului "Viandier" al lui Taillevent. Poate vom reuşi chiar să realizăm asta cândva. Până atunci, să ţinem minte această delicioasă pagină de istorie care marchează prima manifestare a unei arte culinare care, vreme de şapte veacuri şi jumătate, avea să se îmbgăţească necontenit cu suculente re