Pensionarii ard în flăcări. Au ieşit pe străzile ţării să protesteze împotriva unor măsuri care nu ar face cinste niciunui guvernant inventat vreodată.

Da, este adevărat, scăderea cuantumului pensiilor cu 15% este o măsură inumană într-o Românie în care bătrânii au ajuns să cerşească pentru o bucată de pâine. Cine nu are bătrâni să-şi cumpere, spune o vorbă din popor. Eh, dragii mei, noi nu facem altceva decât să le punem laţul de gât. Dar asta nu este tot. Cum se spune în acelaşi popor dătător de multe pilde, bomboana de pe colivă este faptul că aceeaşi politicieni cu burdihanele pline, înţoliţi în costumele lor de mii de euro, încălţaţi cu pantofi de firmă şi puţind a colonii ale marilor case de la Paris, au ales să ne folosească bătrânii în lupta lor oarbă împotriva celor de la putere. Aşa cum şi cei care ne conduc acum s-au folosit de diverse subterfugii neortodoxe atunci când nu puteau ajunge la ciolan. Roata este rotundă, situaţiile se repetă, numai culorile şi indivizii fără scrupule se mai schimbă o dată la nu ştiu câţi ani. Ieri am văzut ochi trişti de bătrâni, aşa cum sunt şi vocile bunicilor mei de câte ori vorbesc la telefon cu ei. Am auzit foarte mulţi bătrâni în ultima vreme tânguindu-se că nu mai ajung banii pentru medicamente sau pentru a cumpăra o bomboană la nepoţi. Ştiu că unii dintre cei care au pus umărul la evoluţia ţării ăsteia nu s-au încălzit iarna trecută, aşa cum nu au avut ce să pună pe masă de Crăciun sau de Paşti. Şi mai ştiu că unul sau altul se bate cu pumnul în piept că părinţii lui au făcut sau au dres pentru Constanţa, în condiţiile în care cei care i-au dat viaţă nici nu văzuseră marea, nu ştiau Constanţa, ci doar au... meritul de a fi conceput un plod care a ajuns să pună bariere la intrarea în Mamaia. Care ne-a prăduit pământurile şi ne-a betonat iarba verde. Nu este evident că bătrânilor noştri le plâng sufletele? Dar de