- Diverse - nr. 546 / 13 Mai, 2010 Soarele il cuprinde ca intr-o betie, cu fiecare clipa trupul lui se rumeneste asemenea unui fruct, raspandind stiuta aroma de trandafir. Trecand peste timiditatea lui, vei recunoaste un om plin de caldura si distinctie, un om special, care cocheteaza cu admiratia si comunitatea localitatii Alunis. Ascultandu-l iti vei da seama ca vorbeste atat de frumos incat cuvintele lui seamana cu razele fierbinti de soare, ti se topesc in suflet, te inlantuie spre a te purta pe taramuri curate, in paradisuri tesute magic. Cuvintele lui rotunjesc in conturul lor sonor atatea intelesuri. Ascultandu-le, primesti niste impulsuri ciudate si luneci spre un teritoriu nemaistrabatut, unde fiinta te inalta, ca o departare de sine, spre a se putea contempla… Deseori calm, barbatul deplin, stiind sa se bucure, topindu-se in slabiciuni de tot felul, fara sa-si refuze gustul amar si istovitor al conducerii unei localitati, primarul Kocsis Adalbert ne zambeste gales. Cu ochii, uneori umbriti ca de neincredere, susurand in adanc, sub pleoapele stranse, la orizontul genelor lungi, tremurate, cu ochii deschisi, frumosi ca un camp de flori dupa ploaie, cu irisii mult dilatati, sorbind cu lacomie lumina si… viata. Cu aceiasi ochi tematori, asteptand parca si chemand, dincolo de orice neliniste, chemand iar, si iar, infrigurati si pierduti… spre cei ce trebuie sa-i pastoreasca. Primarul Kocsis, mediteaza mereu cat de uimitoare si schimbatoare e viata asta a noastra, cat de ireala devine orice departare, orice absenta a ei, mereu curgatoare si imprevizibila. Ungurul nostru spera si nadajduieste odata cu noi, romanii, stand de vorba cu viata, cu viscolul spaimei, surade si trage o injuratura, dezvelindu-si dintii albi, puternici, ridicand mana si frematand degetele, aratand cat de singuri suntem, glumind pe seama neincrederii, bravand si consumand astfel stocuri i