Schimbarea produsă în societatea românească după decembrie 1989 a influenţat şi evoluţia profesiei medicale veterinare, ajungându-se la ceea ce suntem acum, o profesie bine reprezentată şi cu impact major în activitatea economică şi socială.

Desfiinţarea unităţilor agricole au creat bulversări

Până acum 20 de ani activitatea sanitară veterinară a fost clar dominată de principiile socialiste, prin care trebuiau realizate dezideratele cincinale în timp record, fără a ţine cont de demnitatea profesională. Desfiinţarea unităţilor agricole de producţie de tip socialist, în anii care au urmat evenimentelor din decembrie 1989, au creat bulversări în activitatea profesională, marcate de reducerea numărului de animale şi a modului de organizare a proprietăţii. Medicii veterinari care activau în unităţile zootehnice au fost nevoiţi să se retragă spre profesarea actului medical la animalele din gospodăriilor populaţiei, apărând încet, încet, mugurii privatizării serviciilor prestate. Fiind o activitate preponderent susţinută de stat, retribuirea medicilor veterinari a fost pasată pentru o scurtă perioadă de timp, datorită lipsei resurselor bugetare din ministere, la bugetele locale, iar medicii veterinari erau subordonaţi primarilor din localităţile unde activau.

Activitatea veterinarilor nu a scăzut în calitate

În anul 1998 apare legea prin care se reglementează caracterul liberal al profesiei sanitare veterinare şi prin care activitatea de asistenţă sanitară veterinară este concesionată. În acest moment vorbim de fapt despre privatizarea activităţilor veterinare şi crearea cadrului de manifestare a profesiei în adevăratul sens al cuvântului.

Constrângerile financiare, adaptarea din mers a legislaţiei româneşti la cea europeană, reducerea treptată a efectivelor de animale, importurile de alimente şi de tehnologie, pătrunderea pe piaţă a fi