…schimbul epistolar dintre Cristian Tudor Popescu si Adrian Nastase a produs oarescare zgomot mediatic – si pentru putin. Inteleg ca, din punct de vedere al expunerii media, o asemenea conversatie intre un ziarist si un fost premier e atractiva. Ziarul Gandul a profitat, de inteles, dand-o deschidere de pagina. Cat ma intereseaza pe mine, insa, daca CTP insinua ca Nastase a furat sau se referea exclusiv la perceptia publica? Sau daca CTP a suferit, precum fostul premier, de ostracizare? Nu prea mult. Cam ce relevanta are controversa pe seama expresiei “arbiter elegantiarum“? Se referea Adrian Nastase la eleganta vestimentara – cum sugereaza Popescu – sau la cea morala, cum si-a imaginat Nastase? Nu vom afla, probabil, niciodata - dar nu am pierdut mare lucru.
S-a pierdut, totusi, ceva in acest iures mediatico-mediatizat precum un Ouroborous, sarpele care-si inghite coada. S-a pierdut un cuvant: populime. Zice CT Popescu asa: “dl. preşedinte crede că poate să-şi etaleze şi tot cinismul şi dispreţul textil faţă de populime“. In acelasi text mai foloseste “popor”, “populatie”, “romani”, “Romania”. Si o data, o singura data, “populime”.
Am mai auzit – rar, dar am mai auzit - cuvantul folosit, de obicei la vreo bere cinica. Niciodata insa pana acum nu l-am vazut scris. In scris m-a zgariat pe creier mai tare decat a facut-o vreodata cand am auzit-o. In scris, mi-a aparut cu majuscule. Banuiesc ca sunt o raritate, din moment ce protagonistii au preferat sa brodeze pe ‘elengatiorum’ si nici vreunul dintre comentatorii pe care i-am citit nu s-a aratat socat de acest cuvant: “populime“. Poate ca atat CTP cat si Adrian Nastase sunt obisnuti sa gandeasca mai degraba in termeni de ‘populime’ decat de ‘popor’, in ciuda deselor invocari ale celui din urma.
Pe acest fundal de indiferenta, poate ca nici nu mai are rost sa vorbim despre poporul roman. Poate ca tre
