De ce ne căsătorim? Ca să nu fim singuri, din dragoste, pentru bani – acestea sunt posibile răspunsuri pentru oamenii care trăiesc într-o societate modernă. În lumea satului însă, căsătoria nu era în primul rând o relaţie între doi indivizi, ci între două neamuri. Sursa: Arhiva de imagine a Muzeului Ţăranului Român

În plus, din acel moment, tinerii căsătoriţi îşi începeau viaţa adevărată în mijlocul comunităţii, în cadrul căreia aveau oblidaţii şi drepturi.

„Pentru societăţile tradiţionale, erai un membru deplin al societăţii din momentul în care te căsătoreai, nu din momentul în care te năşteai. Ceea ce noi numim „adolescenţă” e o invenţie modernă, nu e o chestiune biologică. În societăţile tradiţionale eşti copil până la un moment dat când, după un rit de trecere, devii adult. Nu e perioada asta difuză şi conflictuală, adolescenţa”, explică Vintilă Mihăilescu, director general al Muzeului Ţăranului Român. SUMARUL ARTICOLULUI Nunta, paşaport pentru maturitate şi reproducereMireasa, răscumpărată cu bani şi...Mireasa, răscumpărată cu bani şi...

Obiceiuri de nuntă din Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Bucovina

O zi de graţie: mirii devin împăraţi

După ce rudele se înţelegeau asupra zestrei, în ajunul nunţii, de obicei sâmbăta, avea loc chemarea la nuntă. Viitorul mire sau un reprezentant al său, însoţit de lăutari, se ducea să invite lumea la petrecere.

Deoarece nu se foloseau invitaţii tipărite, tânărul purta cu el o ploscă la şold plină cu rachiu, ţuică sau vin, legată cu o batistă. Dacă cei chemaţi beau din ploscă însemna că ei au acceptat invitaţia şi le urau apoi mirilor ca nunta să fie într-un „ceas bun”.

Un ţăran bea din plosca pe care i-au adus-o chemătorii, în semn că va veni la nuntă, satul Runcu

Sursa: „Iosif Berman: A Photo Album” / Arhiva de imagine a Muzeului Ţăranului Român

Uneori, tinerii pl